Info Cheile Nerei

Slide Show
 
 
 
 

Logare membri



Legende şi tradiţii

Legende

Munţii Banatului - Cheile Nerei - legenda
Se zice că demult de tot, când soarele se întâlnea în fiecare zi cu luna, iar stelele erau aproape să le culegi cu mâna, trăia în pădurile de pe aici, un mândru şi falnic fecior, puternic ca bradul. Vânător iscusit, cum altul nu era, el săgeta uliul din zbor şi ciuta din fugă. Într-o bună zi, aflat la vanatoare chiar in inima pădurii, întâlni o minunăţie de fată cum nu mai vazuse şi mult se minuna feciorul de îndrazneala fetei de-a bate inima padurii, pe acolo pe unde fiarele sălbatice erau la ele acasă; dar mai mult şi mai mult s-a speriat când în zilele celelalte, întâlnind-o, simţi cum inima-i bate să-i iasa din piept. Şi-aşa, nu după mult timp, numai pădurea fu martora iubirii lor curate căci, pasămite, şi copila îl indrăgise din prima clipa. Tatăl fetii, stăpânul acestor locuri, băgând de seamă că mai tot timpul copila şi-l petrecea în mijlocul pădurii, puse iscoade s-o urmărească, şi când află de dragostea dintre pădurar şi fată, mâniat la culme, trimise potera să-l aducă în lanţuri pe flăcău, că vezi bine, singura-i copilă era peţită de boieri, sosiţi cu alai să-i ceara mâna, iar fata ii refuzase îndragind un simplu flăcău fără stare. Hain la suflet, credea că, odată întemniţat, copila va uita iubirea-i curată şi-şi va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dădeau târcoale. Nici rugăminţile, nici plânsetul fetii nu-l înduplecară, ba mai rău, îl aruncă pe flăcău într-o grotă din inima muntelui şi puse să i se zidească intrarea. Şi-n seara nunţii, când o pală de vânt aduse dinspre munte chemarea tânguitoare a flăcăului ferecat, cu lacrimi şi jale copila se ruga la zâna cea bună s-o ajute. La rugaminţile-i fierbinţi, văzând cât de mare-i era dragostea, zâna cea buna o transformă într-o şuviţă de apă cristalină pentru a se putea strecura din piatră în piatră spre inima muntelui; şi fata a început să-şi caute iubitul şi-n ajutor să-i vină sfredelind temniţa de piatră. Trecură ani şi ani, şi Nerganiţa, cu dragostea-i nestinsă, străpunse muntele câtu-i de mare, pătrunse în cele mai tainice unghere şi-n cele mai ascunse coţloane până când în faţă nu-i mai rămase decât câmpia largă. Şi întelegând că drum de înapoiere nu-i, lăsă să-i rătăcească unda în câmpie, purtându-i povestea de iubire iar mărturie peste timpuri rămaseră cheile ce spintecă muntele, grotele ce împânzesc peretele, lacurile cristaline adunate din lacrimile vărsate. Odată ajuns în cheile Nerei (căci aceasta este legenda lor) ai păşit în ţara legendei îmbrăcată în parfumul ameţitor de liliac sălbatic şi-n foşnetul misterios al pădurilor nestrăbătute.

Legenda  Lacul Dracului, despre care legenda spune că în el s-ar fi aruncat chiar diavolul, dupa ce a pierdut un rămăşag cu un moşneag isteţ care-şi păştea caprele în apropierea apei. Se spune că un păstor işi paştea caprele pe pajiştea de lângă Lacul Dracului, la un moment dat apare un omuleţ mic, dracul, care il provoaca pe păstor să-i frigă un peşte fără să se îndoaie.Păstorul acceptă, cu condiţia ca dracul să-i frigă un cap de ţap fără să rânjească. El acceptă, aşadar păstorul ia peştele, înfige un băţ în el şi îl frige fără să se îndoaie. Dracul ia şi el un cap de ţap, îl leagă, dar când îl pune la prăjit, botul ţapului işi arată dinţii. De ciudă, dracul s-a aruncat în lac. Lacul are o culoare albastru-verzuie, impresionantă. Localnicii susţin că legenda mai spune că lacul nu are fund, că el are multe tunele subterane. Mai mult, se zice că multi dintre cei care se avântă să facă baie în apele albastre-verzi nu se mai întorc niciodată.

“Legenda Lacului Ochiului Beiului”, povesteşte despre un bei turcesc care s-a ascuns de tatăl său, hălăduind prin pădurile de nespusă frumuseţe ale Cheilor Nerei, loc unde şi-a găsit nu numai liniştea, vânatul, ci şi dragostea unei frumoase valahe. „Căci se iubeau cuminte şi-asupra de măsură/ Când prospeţimi stelare sclipeau peste copaci”. Dar cum bătrânul paşă, tatăl beiului, este categoric: „Din seminţii ghiaure nu-mi vreau nora mie”, trimite lefegii „tainic s-o înhaţe pe ciobăniţa jună”. Lacul s-ar fi format din prăbuşirea tragică a celor doi îndrăgostiţi, a beiului cu iubita lui moartă, de pe stâncă, în goana îndurerată spre Stambul.

ENSR

Cautare

Curs Valutar

Convertor Valutar

Suma:
Conversie:

Vremea

"Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Răspunderea privind corectitudinea şi coerenţa informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web. Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană în România, ca şi pentru informaţii detaliate privind statutul de membru al României la Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Centrului de Informare al Reprezentanţei Comisiei Europene în România." http://www.infoeuropa.ro
Banner
Banner